Răceala la plămâni

Articol realizat de redacția Creative Art Copywriting cu informații din surse deschise. Acest articol nu a fost revizuit de un specialist. 

Răceala la plămâni nu este aceeași cu răceala comună, chiar dacă cele două au aceeași cauză inițială. Răceala la plămâni se diferențiază, în primul rând, prin localizarea ei la nivelul plămânilor.

raceala-la-plamaniÎn termeni medicali, răceala la plămâni este cunoscută sub numele de bronșită, afecțiune care se manifestă la nivelul tractului respirator, dar care poate afecta inclusiv plămânii. Infecția determină o producție excesivă de mucus și inflamație în tractul respirator inferior, provocând tuse și sensibilitate în zona pieptului.

Răceala la plămâni apare de cele mai multe ori după o răceală sau gripă şi este cauzată de un virus, numai în 10% dintre cazuri vinovată pentru apariția ei este o bacterie. De asemenea, boala poate apărea din cauza substanţelor ce irită mucoasa respiratorie, precum fumul, chimicalele, aerul poluat, dar şi fumatul. Există două tipuri ale bolii şi anume bronşita cronică şi cea acută. Cele două sunt foarte asemănătoare, diferenţa dintre ele fiind durata de manifestare.
Bronșita acută este o boală cu prevalenţă ridicată şi este una din cauzele cele mai frecvente ale vizitelor la medicul de familie. Aproximativ 5% din adulţi raportează un episod de bronşită acută, în fiecare an cu o incidenţă ridicată în sezonul de toamnă şi iarnă. Atacurile recurente ale bronşitei acute la o persoană sănătoasă sunt neobişnuite şi în alte condiţii, în particular astmul, trebuie luate în considerare. Ea se manifestă ca o strângere în zona pieptului, urmată de o tuse. Cu cât substanța mucoasă se acumulează mai mult în plămâni, cu atât persoana afectată va începe să elimine flegmă galbenă sau verde. De asemenea, cei care sunt afectați de o astfel de bronșită se pot confrunta și cu ușoare episoade de febră, dificultăți de respirație, durere resimțită la nivelul plămânilor și o respirație șuierătoare.
Bronșita cronică are aceleași simptome ca și bronșita acută, diferența vizibilă va fi că episoadele de tuse vor produce în mod constant flegmă. De asemenea, mai trebuie știut faptul că bronșita cronică este o formă de boală pulmonară obstructivă.

Simptomele răcelii la plămâni

Printre cele mai comune simptome se numără tusea, expectoraţia productivă, rinorea, obstrucţia nazală, cefaleea, mialgiile şi starea generală proastă. De asemenea, febra este un simptom întâlnit în cazurile de bronșită, iar prelungirea ei sau creșterea bruscă poate sugera o complicaţie a bronşitei, ce poate lua forma pneumoniei sau a unei o infecţii cu virus gripal. Totodată, printre simptomele bronșitei acute se mai poate întâlni și traheită acută.

Care sunt cauzele care declanșează răceala la plămâni?

Specialiștii delimitează două tipuri de bronșită în funcție de cauza declanșării: bronșita infecțioasă, cauzată de agenți patogeni, viruși și bacterii și bronșită iritativă cauzată de expunerea la vapori toxici și praf.

Bronșita acută este cauzată, în cele mai multe cazuri de infecțiile pulmonare. 90 % din acestea sunt virale, iar 10 % sunt bacteriene.
Un alt factor cauzator extrem de important este și fumatul. Acesta paralizează cilii din plămâni, care sunt responsabili de curățarea căilor respiratorii. Iar fără o curățare corespunzătoare, mucoasa se poate forma și acumula în plămâni, ceea ce poate contribui în cele din urmă la bronșită. De altfel, statisticile susțin că fumatul este principala cauză de apariție a simptomelor de bronșită cronică. Această situație apare după mai mulți ani, bronșita cronică, fiind, de obicei, diagnosticată la fumători, după vârsta de patruzeci de ani. Cauzată de fumat, bronșita cronică nu este contagioasă, iar simptomele pot fi mai puțin severe decât în cazurile acute.

O altă cauză a bronșitei, mai ales în rândul copiilor și a adolescenților este astmul. Astmul cronic sever poate provoca obstrucția permanentă a căilor respiratorii, rezultatul fiind bronșită astmatică. Bronșita astmatică are multe simptome asemănătoare bronșitei cronice.

Nu în ultimul rând, bronșita cronică poate fi, de asemenea, cauzată de apariția repetată a bronșitei acute. Plămânii, sunt slăbiți cu fiecare caz de bronșită acută, și devin mai sensibili ajungându-se la bronșită cronică.

Cum se stabilește diagnosticul?

După un examen de rutină, medicul de familie va recomanda un consult de specialitate. Pneumologul va asculta inima și plămânii pentru a stabili dacă este vorba de o respirație șuierătoare sau dacă inima bate prea tare, ambele simptome putând indica faptul că organismul nu primește suficient oxigen. Bronsita poate provoca, de asemenea, o creștere a tensiunii arteriale.

Pentru stabilirea câr mai exactă a diagnosticului, se mai face și testul de spirometrie. Acesta măsoară funcția pulmonară. În timpul unui test de spirometrie, respirația este monitorizată în timp ce se respiră într-un tub atașat la un spirometru. Spirometrul măsoară volumul pulmonar și cât de ușor trece aerul prin plămâni. În cazul în care rezultatele testului de spirometrie și examenul fizic o cer, pot fi recomandate teste suplimentare, de exemplu o radiografie pentru a stabili cât de afectați sunt plămânii de boală.
Tratamentul bronșitelor include medicamente pentru tratarea tusei, calmarea durerii, febrei și antibiotice în cazul în care se manifestă infecțiile bacteriene.

Aceste medicamente pot fi obţinute din farmacii fără prescripţie medicală.
Antitusivele nu sunt recomandate pentrut utilizarea de rutină în cazul bronşitei acută, fiind recomandate la adulţi, dar nu şi la copii. Preparatele antitusive pot conţine diferite droguri cu o varietate de moduri de acţiune. La noi în ţară sunt disponibile preparate pe bază de codeină, care se administrează numai pe bază de reţetă medicală securizată şi în special la adulţi, iar la copii se poate utiliza un produs fără efecte adverse la nivel central. Tratamentul antitusiv ar trebui recomandat pe perioadă scurtă de timp şi în special la pacienţii cu tuse chinuitoare.
Expectorantele pot fi indicate pentru secreţiile bronşice. De asemenea se pot administra şi mucolitice.
Decongestionantele nazale se adresează, în special, pentru infecţia tractului respirator superior. Acestea pot duce la o vindecare rapidă atât a infecţiei de la nivelul tractului respirator cât şi a bronşitei acute. La acest tratament în ultimii 10 ani s-a adăugat şi medicaţia antihistaminică atât pe cale orală, ducând la o reducere a intensităţii tusei, cât şi pe cale nazală în asociere cu decongestionante nazale.
Analgezicele şi antiinflamatoarile nesteroidiene sunt prescrise pentru scăderea febrei, cefaleei, durerilor musculare, durerilor toracice, tusei. Într-un studiu clinic realizat de italieni, Girbino şi colaboratorii, au demonstrat o regresie mult mai rapidă a inflamaţiei bronşice la subiecţii trataţi cu amoxicilină şi antiinflamatorii nestoroidieni în comparaţie cu alţi pacienţi trataţi numai cu antibiotic.
Bronhodilatatorii sunt recomandaţi în cazul celor cu wheezing, cu astm bronşic ducând la eliminarea simptomelor. De asemenea ele sunt indicate și celor hipereactivitate bronşică declanşată de infecţia cu virusuri şi bacterii atipice. Sunt recomandate formele cu administrare inhalatorii şi mai puţin formele orale datorate efectelor adverse sistemice minore faţă de celelalte.
Remediile naturiste existente pe piaţa românească de tip echinaceea, siropuri pe bază de plante chinezeşti sau indiene, mierea sau ceaiurile pot fi extrem de benefice. Ele au efect antiviral, antitusiv, antiasmatic, antipiretic. Un remediu la-ndemână este gargara cu apă și sare. Se pune o linguriță de sare într-un pahar cu apă caldă și ai obținut un lichid dezinfectant pentru gât. Dacă pui prea multă sare riști să produci arsuri ale mucoaselor, iar prea puțină e ineficientă. Siropul de ceapă este un leac din bătrâni pentru bronșită. Se taie o ceapă în 4-6 bucăți, se acoperă cu miere și se lasă peste noapte la temperatura camerei. A doua zi  se strecoară lichidul rezultat și se ia câte o lingură de patru ori pe zi. Un remediu naturist pe cât de gustos, pe atât de puternic împotriva afecţiunilor bronhiilor este sucul de morcovi amestecat cu miere, din care se iau zilnic 3-4 înghiţituri. De asemenea, ţelina e de ajutor în afecţiuni ale organelor respiratorii. Se prepară un decoct din rădăcină de ţelină, care se îndulceşte cu miere.

Cimbrul are puterea de a curăța plămânii de mucus, lupta cu infecția și acționa ca un scut împotriva bacteriilor. Conține niște compuși care atacă membrana bacteriilor, reducându-le permeabilitatea și, în felul acesta, distrugându-le. Se poate folosi sub formă de ceai, adăugând o lingură de plantă la 250 ml de apă clocotită. E bine să bei o cană de ceai pe zi.

Cataplasme sunt și ele de ajutor. Se face o pastă din 50 g făină de muștar, amestecată cu puțină apă, se pune într-un săculeț de pânză și se aplică pe piept (după ce ai uns pielea cu o vaselină de la magazinul naturist). Acoperă cu mai multe prosoape, pentru a menține zona caldă.

Hrean cu ceapă și miere. Toate trei ingredientele au proprietăți antibiotice, tratează tusea, durerile în gât, sinuzita și bronșita. În plus, întăresc sistemul imunitar. Hreanul se dă prin răzătoare și se pune la foc, în puțină apă, alături de ceapa tocată mărunt. Se lasă să dea câteva clocote, se adaugă mierea și apoi se consumă din acest sirop câte o linguriță de 5 ori pe zi.

Tratamentul antimicrobian

Într-un sondaj realizat în rândul pacienţilor, s-a arătat că 55% din ei cred în eficienţa tratamentului infecţiilor de tract respirator superior şi 25% cred în eficienţa tratamentului infecţiilor de tract respirator inferior. În lume există foarte multe studii efectuate pe pacienţii cu bronşită acută care au primit tratamente antibiotice pe o perioadă scurtă: 6 zile şi pacienţii cu bronşită acută care au primit placebo 7 zile. Rezultatul acestor studii a dus la o revenire clinică mult mai bună, la o reducere a tusei productive şi în special tusei nocturne, la o reducere a numărului de zile de boală. Totuşi procentul efectelor adverse a fost crescut la pacienţii trataţi cu antibiotic faţă de cei placebo. Cele mai frecvente reacţii adverse ale antibioticelor au fost: simptomele gastrointestinale: greaţă, vărsături, diaree.

Sursă foto: Huffington Post Canada

Share on facebook
Share on twitter
Share on email
Share on facebook
Distribuie 0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *